Balmuş, Pavel. Născut la 18 martie 1944 în s. Sărătenii-Noi, Teleneşti. A absolvit USM, Facultatea Istorico-Filologică (1966). A lucrat la ziarul „Moldova socialistă”, Televiziunea Naţională, Editura „Literatura Artistică” (1983-1989) şi la Muzeul de Literatură „D. Cantemir”. Din 1991 este coordonator la Institutul de Istorie şi Teorie Literară al Academiei de Ştiinţe din Moldova. Având o bună pregătire filologică şi o memorie excepţională, efectuează cercetări în domeniul istoriei literaturii, cărţii, culturii şi spiritualităţii româneşti din perioada veche şi modernă. A editat operele lui Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie şi Antioh Cantemir, Bogdan Petriceicu Hasdeu.

În perioada 1992-2012 a fost preşedintele Societăţii Bibliofililor din Moldova. Clara şi Pavel Balmuş au donat BNRM un număr impresionant de carti (cca 1300 vol.). Participă la organizarea simpozioanelor „Valori bibliofile”, „Basarabenii în lume” ş.a. Din iulie 1997 este şeful Centrului naţional de hasdeologie din cadrul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”.

Cimpoi, Mihai. Critic, istoric literar. Născut la 3 septembie 1942 în com. Larga, jud. Hotin. A absolvit USM, Facultatea de Filologie (1965). A fost redactor la revista „Nistru”, consultant la Uniunea Scriitorilor, redactor la editurile „Cartea Moldovenească” şi „Literatura Artistică”, secretar literar la Teatrul Naţional şi la Teatrul „Alexe Mateevici”. În 1982 este ales secretar al Comitetului de conducere, iar în 1991 preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Este autorul a numeroase cărţi, studii monografice şi eseuri: „Disocieri” (1969), „Alte disocieri” (1971), „Cicatricea lui Ulysse” (1981), „Întoarcerea la izvoare” (1985), „Creaţia lui Ion Druţă în şcoală” (1986), „Duminica valorilor” (1989), „Basarabia sub steaua exilului” (Bucureşti, 1994), „Sfinte firi vizionare” (1995), „Lucian Blaga – Paradisiacul. Lucifericul. Mioriticul” (Cluj-Napoca, 1997). Reputatul eminescolog a semnat cărţile: „Spre un nou Eminescu” (Chişinău, 1993; Bucureşti, 1995), „Căderea în sus a Luceafărului” (Galaţi, 1993), „Narcis şi Hyperion” (1979, 1985), „Eminesciana” (Iaşi, 1994). Este autorul valoroasei lucrări „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia” (Chişinău, Editura ARC, 1996), ce a fost reeditată de două ori (Galaţi, Editura Porto-Franco, 1997; Chişinău, Editura ARC, 1997).

În 1964, împreună cu Vlad Chiriac, Gheorghe Cincilei şi cu alte personalităţi, a fondat cenaclul Mioriţa, vestit în epocă în rândurile elitei şi a studenţimii din Chişinău. Participă activ la organizarea simpozioanelor şi conferinţelor organizate de Biblioteca Naţională ş.a.
Este membru de onoare al Academiei Române (1991), membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1992), membru al Organizaţiei Mondiale a Scriitorilor (PEN). I s-a decernat Ordinul Republicii. Este un mare şi un bun prieten al Bibliotecii Naţionale. În 1964 a organizat şi a condus mulţi ani Clubul Literar „Mioriţa”. Este moderator al variatelor manifestări literare şi culturale ale Bibliotecii inclusiv al ediţiilor Salonului Naţional de Carte.

Colesnic, Iurie. S-a născut la 12 august 1955, în s. Dereneu, r-nul Călăraşi, într-o familie de pedagogi.
A absolvit Universitatea Tehnică a Moldovei, Facultatea Mecanică (1978).
A fost învăţător de cultură fizică (1972-1973) în s. Buda, Călăraşi, referent la Societatea Ştiinţa din Chişinău (1979-1980), profesor de tehnologie specială la ŞTP-10 din Chişinău (1980-1983), corector şi redactor tehnic la revista Scânteia leninistă (1985-1986), redactor-şef şi director artistic la Studioul Anima-film (1986-1991), director al centrului Muzeografic M. Kogâlniceanu (1991-1995), director al Editurii Universitas (1991-1993), Director al Editurii Enciclopedice Gh. Asachi (1993-1995), director al Editurii Museum (din 1995), director al Casei Cărţii Mitropolit Petru Movilă (din 1996).

Din anul 1997 este membrul al Consiliului Cultural al Municipiului Chişinău şi director al Complexului Muzeistic Chişinău. Director al Centrului Internaţional de Cultură pentru Copii şi Tineret Sergiu Grossu. Redactor-şef al revistelor: Strategia civică (1999); Universul credinţei (1999); Conştiinţa Naţională (2001). Redactor-şef al ziarului Ora satului.
Din 2012 este Preşedintele Societăţii Bibliofililor din Moldova. Participă la organizarea simpozioanelor „Valori bibliofile”, „Basarabenii în lume” ş.a.
Este membru al Colegiului de redacţie al publicaţiilor: Natura, Viaţa Basarabiei, Magazin bibliologic şi Calendar Naţional.
A fost preşedinte al Mişcării social-politice Pentru Ordine şi Dreptate (Jos Mafia!). Vicepreşedinte (1999) şi preşedinte (2002) al Asociaţiei Obşteşti Strategia Civică.
Vice-preşedinte al Partidului Alianţa "Moldova Noastră"; deputat în Parlamentul Republicii Moldova (2009).
A debutat literar în revsta Nistru (1977). Debut editorial cu placheta de versuri Arta memoriei (1987).
Este autorul mai multor volume de cărţi, toate de o mare valoare. A semnat scenarii de film şi cărţi cu versuri pentru copii. A contribuit la apariţia a mai multor enciclopedice. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1998). Membru-corespondent al Academiei Internaţionale de Cadre de la Kiev (2000).
Distincţii: Medalia Sfântul Daniil (2000). Doctor Honoris Causa al Universităţii Umanistice din Chişinău (2000).

Bibliografie: Iurie Colesnic: Biobibliogr. / Ed. îngrijită de Lidia Kulikovski. – Chişinău: Museum, 2005. –147 p.; Calendarul naţional, 2005. – P. 222.; Calendarul naţional, 2010. – P. 167.;

Grecov, Iurie. S-a născut la 16 aprilie 1938, în oraşul Cahul.
A studiat, un timp, la Institutul de Cultură din Leningrad, de unde a fost exmatriculat pentru opinii liberale (1957).
Şi-a început activitatea literară în anul 1959. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
Pe parcursul anilor a semnat peste 30 de cărţi.

A debutat cu cartea de povestiri “Голубые искры” în 1966, după care au urmat volumele: „На кругах времен” (1978), „Однажды ночью...” (1981), povestirea „Там, на неведомых тропинках” (1984), romanul “Слышишь? Кричит сова!” (1988) ş.a.
A activat în redacţia ziarului „Молодежь Молдавии”. Din anul 1989 este redactor şef şi unicul colaborator al publicaţiei “Кодры: Молдова литературная”, revistă a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, în care popularizează, în limba rusă, literatura română şi universală.
S-a impus şi în calitate de traducător, în limba rusă, al unor opere din română, bulgară, ucraineană şi maghiară.
Distincţii: Medalia de Aur în cadrul Expoziţiei Uniunii Filateliştilor din Republica Moldova (1995), Medalia “Mihai Eminescu” (1996). Decorat cu Ordinul "Gloria Muncii" (1998).
În anul 1996 a fost menţionat cu Premiul „Spaţiul mioritic”.

Bibliografie: Calendarul bibliotecarului 1998. – Chişinău, 1997. – P. 61-63.; Calendarul naţional. - 2008. – P. 148.

Eşanu, Andrei. S-a născut la 16 iulie 1948, satul Sculeni, raionul Ungheni, Republica Moldova. În 1971 a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Chişinău. În 1982 a susţinut teza de doctor „Instruire şi educaţie în Moldova sec. XV-XVIII”, iar în 1992 teza de doctor habilitat în istorie „Cultura Principatului Moldovei în sec. XIV- încep. sec. XIX”. În acelaşi an ales membru corespondent, iar în 2007 - membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Şef de secţie „Istoria culturii” (1996-2005) şi „Istoria Universală” (2006-2008) la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al A.Ş.M. Premiul de Stat al Republicii Moldova în domeniul ştiinţei (1994, 2001), Premiul „Dimitrie Onciul” al Academiei Române (1998), Premiul Academiei de Ştiinţă a Moldovei (1991, 1995, 1997, 2004).
Interese: Cercetări în domeniul istoriei culturii şi literaturii române medievale, ediţii critice de cronici moldovene în limbile slavă şi română din sec. XV-XVIII, efectuând ediţii privind viaţa şi activitatea marilor personalităţi şi centre culturale din Ţara Moldovei, contribuţii importante la istoria şi spiritualitatea românească din spaţiul dintre Prut şi Nistru a Ţării Moldovei.

Bibliografie: Calendarul Naţional. – 2003. - P.159; Calendarul Naţional. – 2008 .- P. 234.

Marinciuc, Aurel. S-a născut la 10 aug. 1932, în s. Crişcăuţi, jud. Soroca, într-o familie de învăţători: Sevastiţa şi Elisei Marinciuc, directorul şcolii 1941-1954. Studii medii – Liceul Tehnic Soroca (1943-1944), şcolile din Bădiceni (1944-1946), Visoca (1946-1947), Climăuţi (1947-1948). În anul 1950 a absolvit şc. Nr. 1 din Soroca (cu medalia de aur). Studii superioare – Universitatea de Stat din Chişinău, Facultatea fizico-matematică (1950-1955) – diplomă cu menţiune. S-a specializat la Catedra de fizică teoretică (la profesorul I. E. Perlin), unde a continuat studiile în aspirantură (1955-1958).

Activităţi: 1955-1956 – lector la Institutul Pedagogic din Tiraspol; 1958-1959 – asistent la Universitatea de Stat Chişinău; 1959-1964 – colaborator ştiinţific la Academia de Ştiinţe.
Din 1964 şi până în prezent – colaborator la Institut Politehnic (denumirea actuală – Universitatea Tehnică), unde a ocupat diverse posturi: 1964-1969 – şef (fondator) al Catedrei de mecanică teoretică; 1965-1967 – decan al Facultăţii de mecanică; 1967-1969 – decan (fondator) al Facultăţii de electrofizică (automatica, cibernetica, semiconductoare, radioaparatura etc).
Cursuri de calificare – la Universitatea din Moscova. În anii 1956-1988 – membru al Comisiei ştiinţifico-metodice de mecanică teoretică a Ministerului Învăţământului Superior al URSS.
Din anul 1969 şi până în prezent ocupă postul de conferenţiar al Catedrei de mecanică teoretică.
În anii 1988-1991 a activat ca profesor la Universitatea din Conakry (Republica Guineea), unde a ţinut cursuri de fizică teoretică în limba franceză (mecanica cuantică, fizica statistică, mecanica analitică). În anul de studii 1989-1990 a deţinut postul de decan-dublor al Facultăţii de ştiinţe şi a fost decorat (1991) cu diploma de onoare a Universităţii Conakry (singura diplomă pe universitate în acel an).
Interesele ştiinţifice sunt legate cu domeniul teoriei corpului solid. În colaborare cu prof. I. Perlin a studiat proprietăţile optice ale cristalelor cu impurităţi, apoi în colaborare cu acad. V. Moscalenco a studiat termodinamica reţelei cristaline în aproximaţie anharmonică. La 28 ian. 1964 a susţinut teza de doctor în ştiinţe fizico-matematice (la Universitatea din Kiev). A publicat 30 lucrări ştiinţifice şi 10 lucrări metodice. Unele rezultate ale cercetărilor sale au fost comunicate la conferinţe ştiinţifice din oraşele Moscova, Tbilisi, Leningrad, Baku, Lvov, Riga etc.
În anul 1959 a publicat articolul Iar despre cadrele naţionale la Universitate, din care cauză a fost concediat din serviciu.
A participat la mişcarea de renaştere naţională declanşată în 1988-1989.
În anii 1993-1999 a fost membru în conducerea Partidului Forţelor Democratice.
Începând cu anul 1992 a publicat peste 100 articole în presa periodică.
A pregătit pentru tipar faimoasele amintiri despre Basarabia (1903-1904) ale guvernatorului, prinţul S. D. Urusov, la care a anexat circa 240 fotografii istorice însoţite de ample comentarii, precum şi o anexă istorică – nomenclatorul Basarabiei pentru perioada 1812-1918.
A colecţionat o imensă bibliotecă, care cuprinde enciclopedii, literatura clasică, disciplinele fizica, matematica, tehnica, istoria artei, ştiinţei etc, literatură în limbile română, rusă şi franceză. În ultimii 10 ani a făcut donaţii de carte (circa 3000 volume) bibliotecii din Soroca, şcolilor din Crişcăuţi, Bădiceni, Visoca, Climăuţi, Liceului Gh. Asachi – Chişinău, Universităţii de Stat şi Universităţii Tehnice, Bibliotecii Naţionale RM.
Biblioteca Naţională a R.M. posedă mai multe cărţi de valoare donate de A. Marinciuc dintre care: Herodot – Histoires (l. franceză), editat la Paris în anul 1646, A. de la Motray Vogages – editată la Haga în anul 1725.
În prezent, la vârsta de 80 ani, are o normă pedagogică completă la Universitatea Tehnică, colaborează la câteva ziare, este membru activ al Consiliului Metodic al Bibliotecii Naţionale.

Bibliografie: Calendar Naţional. – 2007. – P. 238

Păcuraru, Ion. S-a născut la 26 ianuarie 1952, în s. Vadul lui Isac, Cahul.
Studii: Colegiul Republican de Muzică Ştefan Neaga (1969-1975), specialitatea teoria muzicii şi Institutul de Arte Gavriil Musicescu din Chişinău, specialitatea muzicologie (1975-1980).
Întreprinde vizite de documentare ştiinţifică şi stagii de formare în domeniul managementului cultural la diferite instituţii şi centre ştiinţifice şi socio-culturale: Academia de Ştiinţe şi Academia de Muzică din Bucureşti, Centrul pentru calificarea şi perfecţionarea lucrătorilor din domeniul culturii (Moscova) şi Centrul de studii culturale din Sankt Petersburg, Academia de Muzică din Ierusalim (Israel), Consiliul Europei de la Strasbourg (Franţa) (1982-2000).
Studii postuniversitare la Academia de Ştiinţe din Moldova, Institutul de Istoria şi Teoria Artei (1997-2000). În anii 1974-1980, a fost violonist în Orchestra de Muzică Mărţişor şi, concomitent, a activat în calitate de lector la Colegiul Ştefan Neaga din Chişinău (1976-1980). Profesor în diverse funcţii (lector superior, conferenţiar universitar) la Institutul de Stat de Arte Gavriil Musicescu din Chişinău (1980-1981 şi 1996-1999). Funcţionar la Ministerul Culturii (1981-1992).

Cercetător ştiinţific la Institutul de Istoria şi Teoria Artei a AŞM (1992-1994, 1997). Prim-viceministru al culturii (1994-1996).
Consultant principal în Cancelaria de Stat a Guvernului Rep. Moldova (din 1997), participând la elaborarea, modificarea şi completarea legilor învăţământului (1998-1999), despre tineret (1999), culturii (2000), cu privire la biblioteci (2000).
Ministru al Culturii (2001-2002).
În perioada anilor 1993 şi 2001, a fost expert în probleme de muzică, organizator şi prezenator al Salonului Muzical la Biblioteca Naţională.
În prezent activează în calitate de consultant principal în Direcţia dezvoltare socială a Cancelariei de Stat a Republicii Moldova.
Membru al juriului la Concursul naţional al tinerilor interpreţi Barbu Lăutaru (Chişinău), Concursul internaţional de interpretare E. Coca (Chişinău), Concursul de interpretare a romanţelor Crizantema de Aur (Târgovişte). Membru fondator şi membru al comitetului de organizare a Festivalului Internaţional Zilele Muzicii Noi din Chişinău.
Membru (din 1985) şi vicepreşedinte al Consiliului de conducere al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova (1992-1994). Membru (1992), apoi membru al Consiliului de conducere al Uniunii Muzicologilor din Moldova (din 1994).
Membru al Consiliului Artistic al Filarmonicii Naţionale. Membru al Consiliului de conducere al Alianţei Franceze din Moldova (1994-1998).
Laureat al Concursului naţional de compoziţii originale de muzică populară (1983, 1985, 1987). Maestru în Artă (1998).

Bibliografie: Calendarul Naţional. – 2002. – P. 46.; Calendarul Naţional. – 2012. – P. 41.;

Pohilă, Vlad. S-a născut la 6 aprilie 1953, în com. Putineşti – Floreşti (jud. Soroca), în familia ţăranilor Ion Pohilă şi Ileana (n. Prisăcaru).
Licenţiat al secţiei de ziaristică din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii de Stat din Moldova (1975); urmează la Moscova Cursurile de muzeistică şi studiul artelor (1976), face studii de doctorat în lingvistică la Institutul de limbă şi literatură al Academiei de Ştiinţe din Chişinău (1983-1987).

Lucrează ca ghid şi interpret în turism, specializat pentru marile muzee de arte din Moscova şi Leningrad (Petersburg) (1975-1981). În această perioadă, pe lângă rusă şi franceză, studiază unele limbi slave (bulgară, sârbă, croată, polonă, cehă) şi baltice (lituaniană, letonă), precum şi culturile acestor popoare.
Ca ziarist, a lucrat la publicaţiile periodice: Noutăţi editoriale, buletinul Comitetului de Stat pentru edituri, poligrafie şi comerţul cu cărţi (1981-1983), revistele Limba şi literatura moldovenească (1987-1990; ulterior - Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară) şi Glasul (ulterior – Glasul Naţiunii (1989-1995), participând, în 1989, la tipărirea primelor numere, în condiţii de clandestinitate, la Riga (Letonia) şi la Vilnius (Lituania). Este redactor (din 1995), apoi redactor-şef (1998-2001) al săptămânalului Mesagerul; redactor la rev. Viaţa Basarabiei (2001-2002) şi redactor-şef adjunct la rev. Limba Română (2002-2003); din 2003 până în prezent este redactor-şef al revistei de biblioteconomie şi ştiinţe ale comunicării BiblioPolis, editată de BM „B.P. Hasdeu”. Din 1997 este redactor, iar din 1998 – redactor şi coautor la Calendarul Naţional.; din 2006 – redactor la rev. Tyragetia a Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei.
Colaborează la diferite ziare şi reviste de limba română din Chişinău. Se impune ca autor de articole pe teme culturale (literatură, artă, învăţământ, starea limbii române în R. Moldova, ş.a.).
Editorial, a debutat cu studiul Nume proprii din alte limbi în context moldovenesc (1988), urmat de alte lucrări importante. Este şi traducător.
În 1989 a ţinut cursuri de ortografie a limbii române pentru profesorii din diferite sate şi oraşe ale R. Moldova, precum şi din Nordul Bucovinei (reg. Cernăuţi). Predă cursuri de limba română la Universitatea de Stat Ion Creangă (1995-1997), de stilistică şi cultivarea limbii – la ULIM (2004-2005).
Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1990); membru al Comisiei Naţionale pentru onomastică de pe lângă Ministerul Educaţiei al R. Moldova; membru în colegiile de redacţie ale revistelor Monitor cultural din Bucureşti şi Tyragetia din Chişinău. Prezent în topurile Cei mai buni ziarişti din R. Moldova (2000, 2003) etc. Laureat al săptămânalului Literatura şi arta – pentru publicistică (2003) şi pentru ştiinţă (2007).

Bibliografie: Calendarul Naţional. – 2003.. – P. 84.; Calendarul Naţional. – 2008. – P. 133.

Rusnac, Constantin. S-a născut la 6 februarie 1948, în s. Trebisăuţi, Briceni.
A urmat 7 clase la şcoala din satul de baştină. În 1965 a absolvit cu medalie de aur Şcoala de muzică Eugen Coca (azi, Liceul Ciprian Porumbescu) din Chişinău, unde a studiat muzicologia şi contrabasul.
Între anii 1965 şi 1970 studiază la Institutul de Arte G. Musicescu din Chişinău, în clasa prof. G. Ceaicovschi-Mereşanu.
În anul 1970 devine profesor la Catedra de folclor a aceleiaşi instituţii. În 1986 i se conferă titlul de conferenţiar iar în 1990 devine profesor universitar.

În cadrul expediţiilor folclorice a adunat peste 2000 de cântece, melodii de dans şi instrumentale, publicate ulterior în mai multe culegeri.
În calitate de compozitor, a semnat prelucrări, cântece, piese şi suite stilizate în manieră folclorică, ode solemne pentru solişti, cor şi orchestră, poeme pentru ansamblurile instrumentale, muzică pentru spectacole dramatice şi filme documentare, muzică corală şi de estradă, miniaturi pentru copii.
Este autorul a numeroase articole şi eseuri pe diverse teme muzicale.
A contribuit, în calitate de autor, alcătuitor, redactor etc., la apariţia a numeroaselor volume de cîntece şi note muzicale.
Colaborează cu interpreţii Maria Bieşu, Margareta Ivanuş, Olga Ciolacu, ş.a., cu orchestrele de muzică populară Fluieraş şi Lăutarii, printre primele lucrări interpretate fiind Sârba din Trebisăuţi, Rapsodia Nistrului, Ornamente, Sărbătoreasca etc., de asemenea, a conlucrat şi cu alte orchestre.
A colaborat cu poeţii Grigore Vieru, Anatol Ciocanu, Dumitru Matcovschi, Anatol Codru, Andrei Strâmbeanu ş.a. A scris muzică pe versuri de Mihai Eminescu.
A fost membru al Colegiului redacţional şi de repertoriu pentru dramaturgie şi creaţii muzicale (1975-1979) şi redactor-şef al Colegiului pentru repertoriile colectivelor artistice (1979-1984) ale Ministerului Culturii din fosta RSSM. Prim-viceministru al culturii (1984). Rector al Conservatorului de Stat Gavriil Musicescu (actualmente Academia de Muzică, Teatru şi Arte plasice) (1984-1999).
În 1993, prin decret prezidenţial, este numit secretar general al Comisiei Naţionale UNESCO pentru Republica Moldova.
Membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova (1977).
Preşedinte şi membru al juriului concursului de creaţie şi interpretare a romanţei Crizantema de argint. Preşedinte şi membru al juriului Festivalului-concurs internaţional de muzică uşoară Două inimi gemene.
Preşedinte al Consiliului Naţional Delfic.
Menţiuni şi distincţii: Laureat al Premiului de Stat (1976, pentru creaţia orchestrală Sărbătoreasca); Maestru Emerit al Artei (1984); Laureat al festivalului televizat, desfăşurat la Moscova, Cântecul -79 (1980), Cântecul - 91 (1992); Cavaler al Ordinului Gloria Muncii (1998); Cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca (1994); Doctor honoris causa al Academiei de Muzică “Gh. Dima” din Cluj-Napoca (1997).

Bibliografie: Calendarul bibliotecarului. – 1998. – P. 33-35.; Rusnac, Constantin // Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului şi de pretutindeni. vol. 5: Contemporanii. – Slobozia (România): Geneze, 2003. – P. 325-326.; Calendarul Naţional. – 2008. – P. 67.

Soltan, Petru. S-a născut la 29 iunie 1931, în s. Coşniţa. Între 1948 şi 1950 face studii la Institutul Învăţătoresc din Tiraspol, pe care-l absolveşte cu menţiune, fapt ce îi dă dreptul să intre la Institutul Pedagogic din Chişinău (1950 – 1952, astăzi Universitatea Pedagogică Ion Creangă). Studii de doctorat în cadrul Universităţii de Stat M. V. Lomonosov din Mos¬cova (1954 - 1958); în 1961 susţine cu brio teza de doctor în ştiinţe fizico-matematice, la cel mai prestigios centru de matematici din fosta URSS - Institutul de matematică V.A. Steklov al AŞ din Moscova.

Lucrează lector la Institutul Pedagogic din Chişinău (1958 – 1960), apoi asistent la Universitatea de Stat din Chişinău (1958 - 1963). Este profesor asociat la Universitatea de Stat din Moldova (1962-1972), profesor la USM (1972-1973); şef al Catedrei de matematică aplicată de la facultatea respectivă din cadrul USM (1966-1973). În această calitate, selectează studenţii mai capabili şi-i trimite pentru studii universitare, postuniversitare şi de doctorat la prestigioase centre universitare şi de cercetare din URSS (Moscova, Leningrad/Petersburg, Novosibirsk
În 1971 îşi susţine teza de doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice. Comisia Superioară de Atestare din Moscova îi acordă titlul de profesor universitar. Încă de atunci în sfera ştiinţelor exacte se vorbeşte despre Şcoala de matematică a lui Petru Soltan, care ulterior avea să devină apreciată şi recunoscută pe plan internaţional.
Curând însă P. Soltan este forţat să abandoneze Universitatea, fiind numit director al Institutului de cercetări ştiinţifice în domeniul planificării (ICSP) – o instituţie inexistentă. Pornind de la zero, în 13 ani (1973 - 1986), P. Soltan reuşeşte să facă din ICSP-Chişinău una dintre cele mai prestigioase instituţii de specialitate din URSS, unica din imperiul sovietic în care funcţiona în mod automatizat modelul Leontief, aparţinând acestui renumit economist din SUA, laureat al Premiului Nobel. Fondează prima Asociaţie Economică (1982). În pofida unor atitudini ostile, este ales membru al Prezidiului AŞ a RSSM (1974 -1978). .
În febr. 1987, revine la USM, ca profesor la Facultatea de matematică şi cibernetică; din 1990 deţine aceeaşi calitate prin cumul. În 1992 devine membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Din 1994 este, de asemenea, colaborator ştiinţific general, conducător ştiinţific al laboratorului Optimizarea discretă, la Catedra de mate¬matica aplicată din cadrul USM.
Petru Soltan este fondatorul unei noii direcţii în matematici: geometria convexităţii în spaţiile metrice, însă activitatea sa ştiinţifică este cu mult mai amplă - topologia, matematica aplicată, optimizarea muncii prin matematică ş.a. A introdus mai multe noţiuni în geometria mulţimilor convexe, în primul rând - dimensiunea Helly. Timp de 40 de ani conduce Seminarul ştiinţific Probleme extremale asupra mulţimilor convexe, de care ţine şi şcoala ştiinţifică respectivă.
Prodigioasa activitate de cercetare a lui P. Soltan este reflectată pregnant în peste 100 de lucrări ştiinţificice, inclusiv 7 monografii şi un manual cu prelegeri pentru universităţi, acestea având ca subiecte de bază mulţimile convexe, tipologia, teoria grafelor, matematica aplicată (cibernetica).
Acad. Petru Soltan este un pasionat bibliofil, posesor al unei bogate biblioteci personale, cu numeroase cărţi vechi, rare, donaţii oferite de somităţi. A adus la Chişinău, din SUA, biblioteca lui Anton Crihan (1883-1993) astfel iniţiind colecţia de fonduri de carte personale a BN RM. Este preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Bibliotecii Naţionale a R. Moldova (din anul 2000) şi, din 2001 - preşedinte al colegiului de redacţie al Calendarului Naţional.
Titluri: Doctor Honoris Causa – al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (1992), al Academiei de Studii Economice din Moldova (1998) şi al Universităţii Pedagogice de Stat din Tiraspol, cu sediul la Chişinău (2000). Doctor Magna cum Lauda al ULIM (1994), Profesor Onorific al Universităţii Petre Andrei din Iaşi (2001). Membru titular al AŞM (din 1992), în 2003 este ales membru de onoare al Academiei Române.
Om emerit al Republicii Moldova (1994), P. Soltan are mai multe distincţii : medaliile Acad. S. I. Vavilov (Moscova, 1991), Meritul Civic (1996), Mihai Eminescu (2000), Dimitrie Cantemir (AŞM, 2001). În 2004 i se decernează Premiul Naţional al R. Moldova în domeniul ştiinţei şi tehnicii (diploma de laureat Nr. 1), iar în 2010 i se acordă Ordinul Republicii.

Bibliografie: Calendar Naţional 2001. – Chişinău: BNRM, 2000. – P. 139-141, port. ; Calendar Naţional 2006. - Chişinău: BNRM, 2005. – P. 207-214, port.; Bogolubov, A. N. Soltan, Petru // Bogolûbov, A. N. Matematiki; Mehaniki. – Kiev, 1983. – P. 446.: Borodin, A. I. Soltan, Petru // Borodin, A. I. Vydaûŝiesâ matematiki / S. Borodin, S. Bugaj. – Kiev, 1987. – P. 480.; Rusnac, Gheorghe. Petru Soltan // Rusnac, Gheorghe. Vklad Moskovskogo gosudarstvennogo universiteta im. M. V. Lomonosova v podgotovku specialistov dlâ Respubliki Moldova. – Chişinău, 2005. – P. 39-41.

Suceveanu, Arcadie. S-a născut la 16 noiembrie 1952, în s. Suceveni, de lângă Cernăuţi (azi Ucraina).
După absolvirea scolii generale de la baştină, face studii la Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Cernăuţi (1969-1974). A fost profesor de română la şcoala generală din comuna Horbova, Herţa (1974-1979). Din 1979 vine la Chişinău şi activează la editura Literatura artistică în diferite funcţii, fiind şi redactor-şef până în 1990.
Este secretar al Asociaţiei chişinăuiene a Uniunii Scriitorilor din România (până 1995). Din 1990 a fost vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova, iar din oct. 2010 este preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

A început a scrie versuri de pe băncile şcolii. A debutat în 1968 cu o poezie publicată în Zorile Bucovinei. A colaborat la majoritatea publicaţiilor literare din Nordul Bucovinei şi Rep. Moldova, România.
În 1979 a fost publicată prima plachetă de versuri Mă cheamă cuvintele. Pe parcursul întregii sale activităţi a avut o fructuoasă activitate literară şi a fost prezent cu poezie în prestigioase antologii din Moldova, România, Suedia, Ucraina, Macedonia, Franţa, Italia, Belarus.
Cele mai cunoscute creaţii literare din ultimii ani sunt: Ştiu (ca) la şcoală (2002), Filmul copilăriei (2002), Corabia de la mansardă (2003), Arca dies (2008), 101 poeme (Bucureşti, 2009), Lumea ca o poveste (2010) ş.a. Este autorul unor superbe eseuri despre scriitori contemporani (V. Leviţchi, A. Busuioc, I. Vatamanu ş. a.).
A transpus în limba română din creaţia lui L. Tolstoi, C. Aitmatov, M. Gorki ş.a
Este bursier al ICR, Paris, 2009. A fost distins cu Medalia Dmitrie Cantemir al AŞM, 2010.
Deţine ordinul Gloria Muncii, 2010.

Bibliografie: Calendarul Naţional. – 2002. – P. 309.; Calendarul Naţional. – 2012. – P. 263.

Vartic, Andrei. 21 octombrie 1948, în com. Dănceni, jud. Chişinau (acum, r-nul Ialoveni) - 2 iunie 2009, Chișinău), în familia lui Vasile Vartic şi a Zinoviei (n. Constantinov).
Învaţă la şcoala medie incompletă din satul natal, apoi la cea medie de cultură generală din or. Ialoveni (1955-1966). Dă admiterea la Universitatea de Stat din Chişinau, specialitatea fizică şi spectroscropie, al cărei licenţiat devine în 1971. Încă în anii de studenţie este urmărit si anchetat de KGB pentru „vederi apolitice şi credinţă în Dumnezeu”, precum şi pentru organizarea unor manifestări pro-româneşti şi antitotalitariste. Din acest motiv, timp de şapte ani după absolvirea facultăţii nu este primit nicăieri la lucru. În schimb, este reţinut de mai multe ori - la Moscova, Vilnius, Riga, Leningrad (Petersbur), iar la Chişinău este internat cu forţa la spitalul de psihiatrie (vara 1972). Pentru a nu subexista, munceşte „la negru” în Siberia. Concomitent, frecventează marile biblioteci şi muzee din fosta URSS. Scrie şi publică în versiuni „samizdat” mai multe studii şi eseuri.

Abia după 1989 fragmente din aceste studii şi cărţi au apărut în mai multe publicaţii de la Chişinău, Iaşi, Bucureşti, Kiev, New York,Toronto etc
Debut literar în presă în 1974, datorită protecţiei acordate de poetul Liviu Damian.
Fondează, la 16 martie 1977, în cadrul Filarmonicii din Chişinău, Teatrul Poetic, creat în undeground încă în 1973 şi care ulterior va purta numele poetului preot şi profet, Alexe Mateevici.
Propune (27 mai 1988) crearea Frontului Popular din Moldova. Organizează şi conduce adunarea de întemeiere a FPM (3 iun. 1988). Este un membru activ al cenaclului Alexe Mateevici şi al FPM, orator la mitingurile antitotalitariste şi în sprijinul ideii de eliberare naţională; participă la organizarea Marii Adunări Naţionale din 27 aug. 1989.
Este deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, din partea FPM (1990-1993).
În sept. 1991 întemeiază prima fundatie culturala din RM - Basarabia, şi editura numită la fel, Basarabia.
Participă la sesiuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale în probleme de informatică, filosofie, civilizatie dacică: World Watch (Snagov, 1995), Zilele academice timişene (1995), NATO ARW (Chisinau, 1996, Atena, 1997), la ASE Bucureşti (1996) etc. Publică în reviste ştiinţifice din România, SUA, Rusia, Grecia, Olanda, Marea Britanie; este ales în conducerea unor instituţii culturale şi stiinţifice internaţionale.
Este numit co-director la Dacia revival internţional din New York. În ian.-febr. 2000 susţine la New York câteva conferinţe dacice, iar la Institutul Teologic de pe lângă biserica Sf. Petru şi Pavel.
Este ales vicepresedinte UNITEM (ian. 2002). Organizator al Galei Premiilor UNITEM, ediţia 2002
Este preşedinte al Comisiei parlamentare de redactare a Legii teatrelor. Propune proiectul Festivalului Naţional de teatru Nenea Iancu pe care îl realizează, în calitate de director artistic, în perioada 19-25 dec. 2002.
Din 2003 editează rev. Masca.
În toamna lui 2003 este destituit, pe motive politice, din functia de director al Teatrului Poetic pe care l-a fondat încă în 1973, fiind silit, concomitent, să părăsească şi functia de vicepresedinte al UNITEM. Un timp şomează, după care iniţiază colaborări la Jurnal de Chisinau şi Democraţia, ziare care-i inserează articole cu accente anticomuniste, pro-europene şi pro-românesti.
Se angajează prezentator de emisiuni la Radio Vocea Basarabiei şi Euronova TV (2005). Devine director de programe al acestui post de radio şi realizator al emisiunilor Holocaustul comunist din Basarabia, Teatrul poetic, Scoala basarabeana etc.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova; membru al Uniunii Scriitorilor din România; membru al UNITEM. Deţine Premiul de Excelenţă al Asociaţiei Române pentru patrimoniu – „Pentru opera eseistică eminentă de susţinere a tradiţiei, a valorilor şi conştiinţei originilor româneşti”(2006); Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2006); Medalia Meritul Civic (1996). Medalia Mihai Eminescu (2000).

Bibliografie: Calendarul Naţional. – 2008. – P. 343.; Marinescu, Ioan. Despre Andrei Vartic, în şapte rânduri // Vartic, Andrei. Cealaltă Românie: [Publicistică] / Andrei Vartic. – Ploieşti: Casa de presă Typodas Press, 2007. – 384 p.; Rău, Alexe. O carte scrisă la munte / Alexe Rău // Vartic, Andrei. Întrebarea cu privire la paleoinformatică / Andrei Vartic; pref. Alexe Rău. – Chişinău, Ed. BNRM.; Ţau, Elena. Vartic, Andrei (21.X.1948, Dănceni, Chişinău) / Elena Ţau // Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia. 1812-2006. – Chişinău: Prut Internaţional, 2007. – P. 462-463.