Bilevici, Gavriil. Primul bibliotecar al Bibliotecii Publice Guberniale. S-a născut în 1802 în Bucovina. A absolvit şcoala normală superioară din Cernăuţi, unde a studiat religia, istoria, geografia, limbile română, latină, germană, slavonă. La 30 iunie 1821 este numit profesor de limbă română la şcoala ţinutală din Bălţi. Iar la 14 august 1828 este transferat la şcoala ţinutală din Chişinău în aceeaşi funcţie. La adunarea de constituire a Bibliotecii Publice Guberniale din 10 august 1830 directorul şcolii din Basarabia I.Grinevici propune ca în funcţia de bibliotecar să fie numit profesorul de limbă română al şcolii ţinutale Gavril Bilevici.
El a fost confirmat oficial în această funcţiune la 1 mai 1832. A exercitat funcţia de bibliotecar paralel cu cea de pedagog până la 1835, când este numit profesor de limbă română la Liceul regional din Chişinău. Pedagog de vocaţie, G. Bilevici a contribuit la completarea colecţiei cu variate publicaţii, inclusiv în limba română, apărute pesre Prut, a servit cititorii cu competenţă şi dragoste.
Biblioteca publică din Chişinău, conform catalogului tocmit la acea dată de de responsabilul Bilevici, poseda doar 552 de cărţi. Chiar şi după 15 ani numărul lor nu va depăşi cifra de 2644 de volume.

Referiri: Ion Madan. Oameni ai Bibliotecii Naţionale // Magazin Bibliologic. – 1997. –N. 2-3.- p.46; Ganenco, P. Istoria Chişinevscoi publicinoi bibliotechi (1830-1917). – Ch:Cartea Moldovenească, 1966.- p.29-34; Colesnic-Codreanca, Lidia. Cine a fost profesorul de limbă română a lui Ioan Doncev//Literatura şi arta. – 1996. – 24 oct.- P.7; Юбилейный сборник города Кишинева 1812.1912 . Chişinău, 1914 .- P.142. 145-146.

Kozlov, Nicolai. Titularul Bibliotecii Publice din Chişinău Nicolai Iacovlevici Kozlov, numit în acest post la 24 iunie 1835 pentru “excelentele cunoştinţe şi aptitudinile sale”, un om care, întradevăr, precum ne putem da seama din actele emise de dânsul, a fost cult, inteligent şi independent în opiniile sale, cu toată situaţia modestă pe care o ocupa în ierarhia de serviciu. Kozlov comunica la 10 mai 1838 că biblioteca primeşte gratis următoarele publicaţii periodice: “Jurnal Ministerstva narodnogo prosveşcenia”, “Jurnal departamenta gornâh i soleannâh del”, “Jurnal manufactur i torgovli” şi “Jurnal obşcepoleznâh svedenii”. Merită să consemnăm că responsabilul Bibliotecii publice din capitala Basarabiei nu s-a limitat numai la alcătuirea listei revistelor cerute de cititori, ci a reuşit să obţină şi abonarea la ele. Dintr-un raport prezentat de el guvernatorului la 30 septembrie 1845 rezultă că la acea dată biblioteca primea următoarele publicaţii periodice “Otecestvennâe zapischi”, “Sovremennic”, “Biblioteca dlea ctenia”, “Moscviteanin”, “Maiac”, “Repertuar i Panteon teatrov”, “Russcoi invalid” şi nelipsita “Hristianscoe citenie”. A executat funcţia de bibliotecar până la 1846.

Referiri: E.D. Levit File vechi necunoscute. – Ch., Ştiinţa, 1981. – p. 94, p.100, 101.

Tanskii, Ivan. A fost unul dintre proeminenţii bibliotecari şi oameni de cultură din Basarabia. În 1882 ziarul „Бессарабские областные ведомости” menţiona: „Noul bibliotecar Tanski a fost unul din eminenţii apărători ai culturii şi învăţământului în ţinut. El nu-şi limita activitatea sa de a ţine în bună ordine biblioteca încredinţată lui, ci socotea scumpă inimii cauta instruirii în genere, rezolvarea problemelor legate de luminarea populaţiei”. Datorită muncii asidue şi profesionalismului lui Tanski biblioteca a obţinut un local ce avea 4 săli: sala cu reviste, sala cu ziare, sala cu cărţi şi sala de festivităţi. El a fost un cercetător inimos al ţinutului, ceea ce s-a răsfrânt şi asupra colecţiilor. A activat în calitate de bibliotecar în perioada 1848-1855.

Referiri: Ганенко П. История Кишиневской публичной библиотеки (1830 – 1917 гг.) – Кишинэу: Картя Молдовеняскэ, 1966. – С. 55-58; Юбилейный сборник города Кишинева 1812-1912. – Ч. 1. – Кишинэу, 1914. – С. 150-152

Beller, Venedict. Profesor de germană şi matematică la Ghimnaziul nr.1, de origine germană. A fost directorul Bibliotecii în perioada 1857-1871, în timpul guvernării la Chişinău a lui Fonton de Verraion. De numele directorului Venedict Beller este legată aplicarea, pentru prima dată în Bibliotecă a managementului. Directorul s-a preocupat mai temeinic de organizare, programare, coordonarea şi gestiunea resurselor. Rezultatele au fost impresionante: Biblioteca s-a mutat într-o clădire nouă, colecţiile au crescut de câteva ori, se produce, pentru prima dată, democratizarea lecturii publice, în bibliotecă fiind admişi şi cititori din alte pături sociale decât nobilimea. Se schimbă radical relaţiile dintre bibliotecă şi comunitate, pentru aceasta prestându-se o formă largă de servicii de o ţinută şi de o cultură europeană. Lui Beller îi aparţine şi prima încercare de la noi de a concepe biblioteca pe modelul Alexandriei, organizând în cadrul ei un muzeu şi intenţionând exercitatea unor funcţii de tezaurizare, arhivare şi scriptoriale, pe care, însă, nu le-a mai realizat din cauza venirii la Chişinău a unui alt guvernator, căruia occidentalismul directorului bibliotecii nu i-a fost pe plac. V.Beller a fost directorul care a marcat o epocă luminoasă în istoria Bibliotecii.

Referiri: P. Balmuş. Biblioteca Publică din Chişinău, „văzută”de către Z.C. Rally-Arbore şi C. Stere . – Magazin Bibliologic 1997. – Nr. 2-3 p.6.

Kurkovski, Ana. Bibliotecară, şefă a Bibliotecii Publice din Chişinău din 1871. După reorganizarea bibliotecii în 1869, depune eforturi mari transformând-o într-o instituţie accesibilă publicului larg al oraşului. Împreună cu tutorele bibliotecii din partea Consiliului municipal, elaborează două documente importante: Reguli cu privire la conducerea Bibliotecii... şi Regulament pentru vizitatorii Bibliotecii... Biblioteca presta servicii tuturor cetăţenilor oraşului Chişinău, dar luarea cărţilor cu împrumut la domiciliu era permisă doar cercetătorilor ştiinţifici, funcţionarilor municipiului, profesorilor, elevilor din clasele superioare, organizaţiilor orăşăneşti.
Responsabiblităţile tutorelui bibliotecii erau: asigurarea comercială, colectarea comenzilor cititorilor referitor la completarea fondurilor de cărţi reviste şi gazete, excluderea ediţiilor din circulaţie ş. a. În urma unor divergenţe dintre administraţia gubernială şi Consiliul Municipal Chişinău, din 1869 Biblioteca Publică este finanţată de către municipalitate. În 1876 pretenţiile administraţiei guberniale silesc Consiliul Municipal să înceteze finanţarea bibliotecii. Dar, printr-o scrisoare de la 29. IX.1876, Guvernatorul Basarabiei obligă autorităţile municipiului să susţină biblioteca financiar, controlul asupra bibliotecii rămânând de competenţa instituţiei guberniale. În 1884 A. Kurkovski este înlocuită cu Daria Harjevski, care activează pe acest tărâm peste 40 de ani.

Bibliografie: Ganenco, P. Arhiva de Stat a republicii Moldova: Fondul 78, dosarul 22.

Harjevskaia, Daria (1862 - 28 iunie 1934, Chişinău). Începând cu anul 1884 în decurs de 4 decenii a stat în fruntea celei mai vechi instituţii de cultură din Chişinău (până la 1931). Neclintită, devotată şi statornică şi-a identificat total activitatea cu destinul Bibliotecii Publice din Chişinău. O personalitate de excepţie a biblioteconomiei basarabene, o profesionistă fără egal. Din iniţiativa ei în 1891 a fost deschisă secţia împrumut la domiciliu, iar în 1900 - Biblioteca pentru copii „A.S. Puşkin”. Datorită relaţiilor fructuoase cu marile biblioteci din Rusia fondul bibliotecii a crescut considerabil, au fost create cataloage pe fişe. Aveau loc diferite manifestări culturale.

În 1911 D. Harjevschi a participat la primul congres al bibliotecarilor din Rusia, a înaintat propuneri de pionerat - perfecţionarea sistemului de cataloage sistematice, înfiinţarea unei publicaţii care ar viza toate problemele legate de activitatea bibliotecilor, îndrumarea lecturii copiilor etc. La expoziţia congresului biblioteca a prezentat dări de seamă, cataloage pe fişe, diagrame, modele ale tehnicii de bibliotecă. În 1911 colecţiile bibliotecii numărau 62894 de volume. Deosebit de important era compartimentul „Bessarabovedenie” care includea peste o mie de rarităţi - cărţi, hărţi din sec. XYI - înc. sec. XIX şi alte documente.

Bibliografie: Kişinevskaâ publicnaâ biblioteka i detskaâ biblioteka im. A.S.Puşkina//Obzor deâtel’nosti Kiśinevskogo gorodskogo obśestvennogo upravleniâ za 1909-1912 gg. – Chişinău. 1913.- P.55-61. Referiri: Bezviconnâi Ch. Femeia Basarabeană// Din trecutul nostru. – 1934. –Nr.11-12- -52 p. (Despre Daria Harjevchi, p. 37-38); Ganenko P. Istoriâ Kişinevskoi publinoj biblioteki (1830-1917gg.). – Chişinău: Cartea Moldovenească,1966. – P.83, 93-98. Calendar naţional 2002.-P.367

Cernoviţkaia, Adeli (1902-1965, Harkov). A deţinut funcţia de director al Bibliotecii Naţionale în perioada de după cel de-al doilea război mondial, din 13 septembrie 1944 până la 12 ianuarie 1946, apoi până în 1950 a fost director adjunct pentru ştiinţă. A contribuit la formarea colecţiilor Bibliotecii Naţionale, întocmirea aparatului informativ, atragerea la lucru a cadrelor necesare.

Suhomlinov, Alexandr (6 iunie 1909, Varşovia - 1986, Chişinău). A absolvit Institutul Pedagogic din Tiraspol, Facultatea de Fizică-Matematică (1932). În perioada august 1948 - octombrie 1955 a fost director al Bibliotecii Naţionale. A orientat secţia bibliografică spre întocmirea bibliografiilor de recomandare, a intensificat asistenţa de specialitate pentru bibliotecile publice. În 1955-1967 este director al Casei-Muzeu „A.S. Puşkin”. În 1968 revine la Biblioteca Naţională unde lucrează în funcţia de bibliograf superior. Din 1979 - şef serviciu Fondul special (până în 1986). A publicat articole în presa vremii despre rolul bibliotecilor în societate.

Borş, Ion. A absolvit Institutul de Bibliotecari din Harkov (1938). În perioada 1956-1959 a exercitat funcţia de director al Bibliotecii Naţionale, apoi până în 1963 a fost şef al Direcţiei Biblioteci din cadrul Ministerului Culturii. Printr-o hotărâre a CC al PCM este eliberat din post pentru păstrarea publicaţiilor româneşti în grafie latină în colecţiile Bibliotecii Universităţii de Stat din Chişinău şi Bibliotecii Republicane „N.K. Krupskaia”. Revine la Biblioteca Naţională în calitate de bibliotecar principal al secţiei de completare, unde a lucrat până la sfârşitul vieţii sale. A publicat în presă articole despre activitatea bibliotecarilor din Moldova.

Chirtoaca, Alexandru (23 martie 1907, s. Şireaevo, gubernia Odesa – 24 iulie 1978, Chişinău). Şi-a început activitatea de muncă în calitate de tractorist, mecanic, apoi a fost numit instructor al Comitetului regional al comsomolului din RASSM. În 1933 a absolvit Institutul Pedagogic Taras Şevcenco din Tiraspol, iar în 1949 – Şcoala superioară de partid a CC al PCUS. A lucrat în calitate de şef al secţiei pentru maturi a Comisariatului poporului pentru învăţământ al RASSM, redactor al gazetei judeţene şi orăşeneşti Sovetskaâ zemlâ din Bălţi. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial s-a aflat în rândurile armatei sovietice. În primii ani de după război a revenit la jurnalistică. A condus Direcţia pentru arte a Consiliului de Miniştri din RSSM (1949-1953). Odată cu organizarea Ministerului culturii al RSSM această direcţie a fost încadrată în noua instituţie, Al. Chirtoacă fiind patron al artelor până în 1958. În anii 1959-1964 a exercitat funcţia de director al Bibliotecii Republicane de Stat a RSSM. Este preşedinte adjunct al Prezidiului Societăţii Teatrale din Moldova (1964-1974). Deputat al Sovietului Suprem al RSSM de legislatura a treia.

Om cu o bogată experienţă de viaţă şi frumoase calităţi de a lucra şi a conduce colective întregi, Al. Chirtoacă poseda vaste cunoştinţe în diferite domenii ale culturii, artei, istoriei neamului nostru. S-a manifestat ca un promotor al biblioteconomiei practice şi teoretice de la noi. Spre sfârşitul anilor ’50 ai sec. XX Biblioteca Republicană de Stat de afla în condiţii dezastruoase: localul ei de pe strada Puşkin colţ cu str. Şciusev, strâmtorat de diferiţi locatari putea să pună la dispoziţia cititorilor doar o mică parte din colecţiile sale, acestea fiind plasate prin garaje, subsoluri, în localul Bisericii Sf. Gheorghe, închisă de către sistemul totalitar bolşevic. Al. Chirtoacă a depus eforturi colosale pentru a finisa construcţia şi a amenaja noul local de pe str. 31 august 1989. A triplat personalul bibliotecii, atrăgând absolvenţi cu o bună pregătire ai diferitor facultăţi, feciori şi fiice veniţi de la sate în sângele cărora pulsa respectul şi dragostea faţă de carte. S-a schimbat starea demografică în acest colectiv, cea ce a adus la orientarea spre cartea naţională şi literatura despre Moldova. A fost gândită şi realizată structura bibliotecii, care şi astăzi stă la baza Bibliotecii Naţionale. Într-un ritm intens colaboratorii bibliotecii au clasificat şi catalogat toate colecţiile, acestea fiind apoi repartizate pe niveluri şi servicii. În felul acesta în iun. 1961 uşile celei mai mari biblioteci din Moldova au fost deschise solemn pentru cititori.
Al. Chirtoacă îi îndemna prin propriul exemplu pe tinerii bibliotecari să cerceteze cartea naţională, să întocmească bibliografii consacrate ştiinţei, culturii, tehnicii în Moldova, să învioreze activitatea întregului sistem de biblioteci din republică.

Bibliografie: Государственная республиканская библиотека МССР им. Н. К. Крупской. – Кишинэу: Картя Молдовеняскэ, 1961. – 80 с.; Кишиневская народная бесплатная библиотека-читальня (1896-1909). – Кишинэу: Картя Молдовеняскэ, 1961. – 80 с.; Referiri: Мадан, И. Книга, бибилиотечное дело, библиография Молдавии. – Кишинэу, 1983. – С. 72-73

Cincilei, Gheorghe (1963-1964). (21 septembrie 1936, s. Chetrosu, jud. Soroca - 1999, or. Chişinău). A absolvit Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălţi: filologia şi limbile străine (1959) şi doctorantura la Institutul de Artă Teatrală „A.V. Lunacearski” din Moscova (1971). În perioada decembrie 1963 - decembrie 1964 a fost director al Bibliotecii Naţionale. A militat pentru revenirea la valorile naţionale. În acea perioadă a luat naştere Clubul literar „Mioriţa”, iar în octombrie 1964 a fost inaugurată o vastă expoziţie de cărţi tipărite în România, pentru care fapt a fost învinuit de naţionalism şi destituit din post. Este membru al Uniunii Scriitorilor şi membru al Uniunii Oamenilor de Teatru din Moldova. Maestru Emerit al Artelor din Republica Moldova.

Referiri: Calendar Naţional 2006.- p.290

Ganenco, Petru (18 iulie 1934, s. Nezavertailovka, r. Slobozia - 1999, or. Chişinău). A absolvit USM specialitatea istorie (1956). Din 1956 este metodist, bibliotecar principal, apoi şef al secţiei de completare a Bibliotecii Naţionale. În perioada martie 1965 - octombrie 1984 a deţinut funcţia de director al Bibliotecii Naţionale, apoi până în noiembrie 1987 a fost director adjunct pentru ştiinţă. S-a manifestat ca un bun organizator al Bibliotecii şi ca un bun biblioteconomist înzestrat. A întreprins măsuri pentru completarea ştiinţifică a colecţiilor, a susţinut formarea şcolii bibliografice naţionale, întocmirea unui şir de bibliografii fundamentale. În această perioadă a început să funcţioneze Salonul de Muzică, Clubul Mondo, Universitatea Populară de Istorie a Moldovei etc. a fost primul care a început să cerceteze istoria bibliotecilor din Basarabia. Autor al unui şir de studii în domeniul biblioteconomiei, redactor al multor lucrări, a iniţiat culegerea de studii ştiinţifice „Biblioteconomia şi teoria bibliografiei în Moldova” (1976-1977), interzisă de către anonimii de atunci din CC al PCM. A prezentat bibliotecile Moldovei la diferite conferinţe şi simpozioane unionale şi internaţionale. A fost bibliograf superior la Biblioteca Academie de Ştiinţe a Moldovei. A fost distins cu titlu Om Emerit al Culturii din Moldova.

Bibliografie: CN. – 1999.-P.167; CN.- 2004. – P.225

Sudacevschi, Grigore. Născut la 9 septembrie 1934 în or. Cobâlnea, Şoldăneşti. A absolvit Institutul de Cultură din Moscova (1963). Şi-a început activitatea în 1953 în calitate de începător al secţiei raionale de cultură Cotiujeni. În 1957-1965 a activat ca inspector superior, apoi bibliograf principal la Direcţia biblioteci din Ministerul Culturii. În 1965-1973 este secretar al Comitetului republican al Sindicatelor lucrătorilor de cultură din Moldova . În 1973-1984 – şef al Direcţiei biblioteci din Ministerul Culturii. În perioada 28 decembrie 1984 - august 1987 a deţinut funcţia de director al Bibliotecii Naţionale. A trecut apoi la Fundaţia Culturală din Moldova în calitate de vicepreşedinte al acesteia. A publicat articole în presa republicană şi din străinătate despre organizarea bibliotecilor din Moldova. A fost decorat cu ordinul „Insigna de Onoare”.

Bibliografie: Ềfectivnosti raboty centralizovannyh bibliotecnyh sistem v USSR // Soveŝanie centrov naučno-issled. i metod. raboty socialisticeskiih stran v oblasti bibliotecnogo dela.- Moskva,1982.- P. 16-22.Referiri: Madan I. Kniga, bibliotečnoe delo, bibliografia Moldavii. –Chişinău, 1983.- P.88

Levandovschi, Tatiana. Născută la 28 iunie 1951 la Chişinău. A absolvit Institutul de Cultură din Harkov (1972). După absolvire a lucrat la Biblioteca Naţională ca bibliotecar, bibliotecar principal, şef de sector, apoi ân anii 1984-1987-şef al secţiei de note şi literatură muzicală. În ianuarie 1987 a fost numită în funcţia de director adjunct, iar în perioada 25 august 1987 - 9 ianuarie 1992 a fost director al Bibliotecii Naţionale. A iniţiat restaurarea blocului nr. 2 şi automatizarea unor procese de muncă în bibliotecă. În prezent este specialist principal la departamentul relaţiilor naţionale de pe lângă Guvernul republicii Moldova.

Rău, Alexei. S-a născut la 25 dec. 1953 în satul Larga din nordul republicii, în familia lui Alexa Rău şi a Oliţei Cernopisca.
Studii: în 1975 a absolvit facultatea de biblioteconomie şi bibliografie a Universităţii de Stat din Chişinău. A lucrat doar un an lector universitar la aceiaşi facultate începând cu 1976, se încadrează în structurile Bibliotecii Naţionale. Va suplini mai multe funcţii şi va urca mai multe trepte ierarhice atât în cadrul Bibliotecii Naţionale, cât şi în cel al Ministerului Culturii, în 1992 fiind numit în funcţia de director general al Bibliotecii Naţionale (în continuare: BN).

Alexei Rău elaboreză cu o echipă de experţi, Programul naţional de reformare a bibliotecilor din republică, de depolitizare (în măsura de posibilităţilor) şi orientare a acestor importante instituţii spre valorile naţionale perene. Iniţiază şi contribuie la desfăşurarea Festivalului de carte şi poezie Eminesciana (din 1985-1986), editarea almanahului “Patrimoniu: Almanahul bibliotecilor din Moldova (1977-1981)”, a Biblioteconomie din Moldova, care activează sub egida Asociaţiei Bibliotecarilor şi sub cea a BN. Îi datorăm, de asemenea, iniţierea Salonului de Naţional de Carte (în 2001 s-a produs cea de-a X-ea ediţie); iniţierea şi organizarea simpozioanelor “Anul bibliologic” şi “Valori bibliofile”, elaborarea Programului Naţional “Memoria Moldovei”, a Ateneului “înfiinţarea Clubului biblioteconomiştilor din Moldova şi iniţierea editării colecţiei de monografii şi eseuri intitulată “Clio şi Biblon” ş.a. Anume sub conducerea lui Alexei Rău BN a început editarea unei serii de bibliografii şi materiale de referinţă: toate Bibliografia Moldovei, Cultura în Moldova, Buletin bibliologic ş.a.
Alexei Rău mai este animatorul şi redactorul-şef al primei reviste de specialitate din Basarabia – “Magazin bibliologic”.
Din 1995 - membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Este autorul a peste 150 de studii, articole, eseuri publicate în culegeri şi ediţii periodice de specialitate din republică, din Rusia, România, Iugoslavia, SUA, Austria, Franţa.
A redactat ediţia Datina creştină şi mai este redactor-şef al Gazetei bibliotecarului. Este îngrijitorul mai multor ediţii. Amintim aici doar două mai importante (în opinia noastră): E. Renan Viaţa lui Iisus şi P. Ganenco Scrieri istorice (Chişinău, 2001).
Sub aspect teoretic în domeniul biblioteconomiei a fundamentat şi a demonstat necesitatea reformei bibliotecare în republică. În domeniul filozofiei biblioteconomiei şi expus Alexei Rău se impune prin elaborarea / evidenţierea bazelor filozofice ale biblioteconomiei şi ale bibliologiei în general. A descoperit şi a reverberat noi adevăruri referitoare la Cazania Mitropolitului Varlaam, la opera lui Nicolae Densuşianu şi la dilema fiinţei noastre naţionale.
Alexei Rău are şi felul său de a fi în poezie, evidenţiat prin intermediul unor poeme din volumul “Nuca lui Nevermore”.
Nu vom uita să amintim că Domnia sa a fost preşedintele Asociaţiei bibliotecarilor (din 1996), vicepreşedinte al Societăţii bibliofililor. Din 2012 - preşedintele Ligii bibliotecarilor
A fost preşedinte al Asociaţiei Bibliotecarilor din Moldova (1996-2000), este preşedintele Ligii bibliotecarilor (din 2012), vicepreşedinte al Societăţii Bibliofililor (din 1996), vicepreşedinte al CBN din 2001.
Distincţii: medalia Eminescu (2002), medalia Meritul Civic (1996), ordinul Pentru merit în grad de comandor (România, 2002), medalia Uniunii Europene Lider al comunităţii europene şi diploma Manager al sec. XXI (Bruxelles, 2002), Diploma UNESCO (2001). Premii: Peniţa de aur al revistei Biblioteca din Bucureşti (1994); Octavian Goga pentru activitate ştiinţifică în bibliologie (Cluj, 1997); premiu pentru debut literar la Saloanele de Carte din Cluj şi Iaşi (1994); Premiul Fundaţiei Culturale pentru volumul Jurnal parizian în cadrul Anului literar 2001.

Bibliografie: ENĂCHESCU, T. A. Alexe Rău: “Spune ceva” // Cuvântul liber (Târgu-Mureş), 25 august 1994.; CIMPOI, MIHAI. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia (Chişinău, 1996).; VASILESCU, EMIL. Poezia ca îndemn // Biblioteca (Bucureşti), 1997, nr. 10.; MADAN, ION. Biblioteconomia şi bibliografia Moldovei. Profeori şi discipoli (Chişinău, 2000).; City-Guide-Bilderalben, 2/20-www. google.com; VASILESCU, EMIL. Între ştiinţă şi mărturisire // Biblioteca (Bucureşti), 2001, nr.1.; Calendarul Naţional. – 2003. – P. 294.; Calendarul Naţional. – 2008. – P. 427.